Psihoterapie individuală
,,Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înșine”.
Mircea Eliade
Ce este psihoterapia?
Esența psihoterapiei este să privești în interiorul tău. Este un proces intelectual și emoțional care te ajută să fii mai conștient de sentimentele tale, să înveți să le gestionezi adecvat și să fii în acord cu propria ta viață. Scopul ei este să creezi echilibru și armonie interioară.
Psihoterapia este o experiență profundă de autocunoaștere în care vei fi ajutat să depășești dificultățile emoționale, comportamentale și relaționale pentru a reduce suferința și a deveni creatorul vieții tale.
Mai simplu spus, psihoterapia este procesul în care te întâlnești cu un psihoterapeut cu scopul de a îmbunătăți anumite tipare de a gândi (tendința de a gândi negativ), a simți (tendința de a resimți cu preponderență emoții negative, de intensitate și durată crescute)și a te comporta (comportamente disfuncționale/ rigide) care îți afectează funcționarea zilnică și calitatea vieții.
În cadrul terapiei se lucrează într-un mod colaborativ asupra aspectelor pe care ai dori să le modifici și asupra unor comportamente care necesită îmbunătățire. Poate însemna, de asemenea, să explorezi anumite sentimente dureroase, să integrezi și accepți acele experiențe negative care te-au marcat de-a lungul vieții și care continuă să te afecteze și în prezent.
Cum decurge terapia?
Nu există un tipar fix/rigid al terapiei care să fie aplicat în fiecare ședință, iar acest lucru se datorează faptului că fiecare om care trece pragul cabinetului este unic – fiecare are experiențele lui de viață care l-au modelat, are valorile personale caracteristice și are scopurile și țelurile proprii legate de viitor. Iar un terapeut ține cont de toate aceste aspecte atunci când începe lucrul cu o nouă persoană.
În schimb, aspectele comune care apar în ședințele de terapie sunt: confidențialitatea informațiilor pe care i le împărtășești terapeutului, stabilirea scopurilor și aspectelor asupra cărora se va lucra în cadrul terapiei, normalizarea problemelor cu care te confrunți și exprimarea compasiunii și empatiei față de acestea, ascultarea activă, înțelegerea problemelor cu care te confrunți și conceptualizarea lor într-un limbaj accesibil, inducerea speranței că se poate lucra asupra problemelor pentru a le îmbunătăți și lucrul propriu-zis asupra acestora aplicând diferite strategii și instrumente terapeutice.
De asemenea, în cadrul procesului terapeutic, ca rezultat al interacțiunilor constante și repetate, terapeutul poate ajunge să modeleze comportamente disfuncționale, pe care persoana le poate pune ulterior în practică, în viața sa de zi cu zi – acest lucru se întâmplă mai ales când aceasta a crescut într-un mediu disfuncțional (abuziv) care nu i-a permis să învețe și să dezvolte modele sănătoase de relaționare cu ceilalți.
Discuțiile caracterizate de vulnerabilitate și deschidere emoțională pot fi unele dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru sporirea calității unei relații (romantice, de prietenie sau cu unul dintre părinți). Astfel de discuții nu numai că pot conduce la creșterea apropierii dintre voi, dar pot îmbunătăți felul în care te simți pe moment prin faptul că îți exprimi sentimentele negative în prezența cuiva în care poți să ai încredere – adică simplul fapt că le verbalizezi îți reduce stresul și încordarea pe care le simțeai inițial, aducându-ți confort.
Dar, atunci când ne confruntăm cu anumite probleme de lungă durată sau chiar și unele mai recente, dar care îți afectează bunăstarea vieții într-un mod profund, există anumite motive pentru care terapia este mai potrivită decât simplele discuții cu cineva apropiat.
Iar acest lucru implică, pe lângă conversații caracterizate de vulnerabilitate (din parte clientului) și de înțelegere și empatie (din partea psihoterapeutului) și lucrul terapeutic. Din cauza felului în care a fost portretizată, mulți oameni au impresia că în afară de a vorbi, în terapie nu faci și altceva. Dar această preconcepție nu este una reală, terapia implicând mult mai multe elemente, conversațiile reprezentând doar unul dintre acestea. Folosindu-se de o gamă largă de metode terapeutul învață persoanele să aplice diferite „instrumente” terapeutice, inițial pe parcursul ședințelor de terapie și ulterior în viața de zi cu zi, cu scopul de a trăi cât mai echilibrat.
Există o multitudine de tehnici pe care un terapeut le poate aplica în terapie, prin care poți învăța cum:
- să diminuezi intensitatea emoțiilor și să înveți să le exprimi într-un mod (mai) sănătos;
- să ai standarde mai puțin rigide, lucru care se poate traduce apoi și în reducerea emoționalității negative;
- să recunoști relațiile sănătoase și cum poți să le facilitezi existența;
- să recunoști oamenii care nu sunt potriviți pentru tine și cum să eviți relațiile abuzive;
- să înveți să stabilești limite sănătoase față de posibili parteneri, prieteni sau chiar părinți;
- să ai o comunicare mai bună, clară și precisă;
- calitatea relațiilor din trecut poate să afectele calitatea relațiilor din prezent și cum acest ciclu vicios poate fi întrerupt;
- să înțelegi cine ești cu adevărat, care sunt valorile tale profunde și cum să trăiești o viață conformă cu acestea;
- să îmbunătățești simptomele bolilor mentale și să previi cronicizarea sau apariția lor;
- să te bucuri de momentul prezent, aplicând tehnici de mindfulness;
- să te relaxezi folosindu-te de tehnici specifice.
Spre deosebire de parteneri, prieteni sau părinți, psihoterapeutul este mult mai obiectiv în interacțiunile din cadrul ședințelor. Prietenii sau părinții ar putea să încerce să te convingă „să îți trăiești viața așa cum au făcut-o ei”, lucru realizat de cele mai multe ori fără să își dea seama de asta. Consideră că dacă ei sunt mulțumiți de viața și alegerile pe care le-au făcut, așa vei fi și tu dacă le urmezi sfaturile.
Totodată, faptul că psihoterapeutul este mai obiectiv, înseamnă că în terapie nu ți se vor valida anumite idei (cum ar fi preconcepții foarte rigide despre tine, despre ceilalți sau despre lume, în general) pe care le ai doar pentru că acestea există deja. Acest lucru este făcut, cu precădere, de o persoană apropiată care, pentru că ține la tine și vrea să te facă să te simți mai bine, tinde îți dea dreptate și să îți aprobe comportamentele. Dar scopul unui terapeut este - printre altele - să te învețe să analizezi critic anumite credințe pe care le ai și care îți pot provoca suferință, făcându-te să vezi lucrurile și din altă perspectivă.
De mult ori, putem ajunge să ne simțim vinovați atunci când apelăm în mod repetat la o persoană apropiată pentru a ne ventila emoțiile și pentru a primi sprijin și sfaturi, deoarece simțim nevoia să oferim și noi aceeași atenție și înțelegere care ne-au fost acordate. Totodată, cum fiecare om are propria viața cu dificultățile ei, nu este garantat că persoana respectivă poate fi acolo pentru noi de fiecare dată când avem nevoie de susținere. În plus, nefiind un profesionist calificat pentru a lucra cu dificultăți legate de sănătate mentală, persoana apropiată nouă nu dispune de cunoștințele necesare pentru a se descurca cu o problemă profundă sau un eveniment traumatic.
Ședința de terapie îți aparține doar ție. În consecință, toată atenția terapeutului se va concentra doar pe tine și pe lucrul terapeutic.
Confidențialitatea ședințelor de terapie este unul dintre cele mai importante și consacrate aspecte ale acesteia. Psihoterapeuții sunt obligați prin lege și de codul deontologic să păstreze confidențialitatea informațiilor pe care le împărtășești cu ei.